08 aprilie 2014 – Sifoane

Eu in continuare beau sifon. Si imi place. Consum aceasta bautura de cand ma stiu si sper sa o fac cat mai mult timp. Bulele alea industriale si puternice care ti se sparg in nas cand iti pui un pahar de sifon proaspat… sunt inegalabile. Cand ajungi acasa, dupa o zi destul de plina si agitata, in care doar ce ai apucat sa rontai ceva si sa bei un pahar de apa de la vreun dozator, scoti din frigider un sifon rece si bei un pahar pe nerasuflate. E ca si cum te-ai trezit de dimineata dupa o noapte odihnitoare.

sifonNu doar ca potoleste setea in starea lui naturala, dar il folosesti la mai multe chestii. Il folosesti cand vrei sa servesti un sprit sau cand ai pofta de un sirop. E foarte bun si la clatite. In momentul in care vezi ca pisica se indreapta catre colivia cu pasari ai pus mana pe sifon si declansezi tragaciul. Distanta de la care poti atinge inamicul e destul de mare (in jur de 7-10 metri) si, dupa ceva antrenamente, ajungi expert. Sa nu mai spun de pret. 10 lei –> 20 de litri de licoare multifuntionala.

M-am gandit la un moment dat sa fac o harta a sifonariilor din bucuresti. Cred ca o sa ma apunc pana la urma. Usurel asa. Macar astea de pe langa mine daca reusesc sa le pun pe o harta. In fine, e posibil sa si existe asa ceva in planeta internet, dar eu o vreau pe a mea ;).

Zambeste! Fsss..

Posted in la gramada | Tagged , , , , , , , | Leave a comment

07 aprilie 2014 – Tomberonul Bucuresti

Din cate stiu eu, majoritatea masinilor sunt dotate cu scrumiera. Daca masina nu are scrumiera, probabil ca soferul este nefumator. Pai atunci doamnelor, domnisoarelor si domnilor fumatori, de ce aruncati mucurile de tigara pe geam? Pentru ca e mai simplu, nu? Pentru ca nu puteti face mai multe miscari in acelasi timp cand conduceti? Chiar nu vi se fute deloc constiinta cand o faceti? Macar un pic de tot?

476698_477457375614797_1292752833_o

Stiu, am mai facut eu gat legat de subiectul asta, dar e atat de enervant cand vezi cu cata usurinta face lumea gestul asta. Din Rahova pana in Baneasa, intr-o ora, cat fac pe drum, vad, cel putin, de 10-15 ori aceasta miscare. Nu va imaginati ca stau, pandesc si numar. Sunt totusi atent la trafic ;). Fratilor, e orasul nostru. Multi spuneti ca “oricum e mizerie si nimeni nu face nimic” sau “asta sa fie ce mai mare problema”. Da, este o problema cand in jurul tau vezi mai multe mucuri de tigari decat fire de iarba. Si ce daca nimeni nu face nimic. Nu trebuie, neaparat, sa ajungi un exemplu pentru ceilalti. Trebuie doar sa nu mai faci mizerie unde locuiesti. Asta e, locuim toti in infectul asta de oras si TE ROG sa nu faci mizerie la mine in “casa”. Te deranjeaza ceva la mine? Fac ceva ce are o influenta negativa asupra ta? Te rog sa imi spui si daca ai dreptate, ma conformez.

Daca vreodata simti miros de ars in masina, s-ar putea ca cineva, nu spun cine, sa iti fi inapoiat mucul de tigara pe care il credeai pierdut.

Serios acum oameni buni… eu inca am incredere in multi din semenii mei. Stiu ca se poate. Hai sa nu ne “ardem” singuri.

Zambeste! 🙁

Posted in la gramada | Tagged , , , , , , | Leave a comment

06 aprilie 2014 – la dentist

Eu, de cand ma stiu, am probleme-n gura. Primele mele amintiri cu tata tinandu-ma de mana, sunt pe drumul spre facultatea de stomatologie. Undeva pe langa Cismigiu, daca nu gresesc.

Ma chinuia o durere de vreo doua zile si, pana la urma, s-au hotarat ai mei ca e timpul sa mergem la un specialist. Ne urcam noi frumos in 178 si ajungem la stomatologie. Asteptam oleaca pe hol si vine un domn doctor (destul de in varsta) care imi spune pe un ton hotarat “Ce fel de barbat esti tu? Eu nu vreau smiorcaiti aici.” Dar mi-a spus-o asa… imediat cum m-a vazut. Eu nu ma plangeam, nu plangeam si, mai ales, nu voiam sa fac pe nimeni sa planga. Era un fel de replica sablon pe care dom’ doctor o folosea cu baieti. Curios sunt ce zicea fetelor.

Dupa ce m-a pus in tema ca nu am voie sa sufar si mi-a adus aminte ca nu stiu ce fel de barbat sunt, m-a luat in cabinet. Da’ ce spun eu cabinet. Era un fel de sala de operatie cu vreo 2-3 scaune de stomatologie si, cel putin, 20 de oameni inauntru. M-a asezat pe scaun, m-a “plimbat” oleaca din pedalele alea, sus-jos, stanga-dreapta, ca sa ma distreze, a pornit polizoarele alea sau ce or fi sa imi arate cine este seful si le-a zis celor din camera sa se adune in jurul meu. Erau studenti si studente la facultatea de stomatologie. Dupa ce a constatat doctorul care era problema mea, a ales un baiat si o fata din cei prezenti si m-a intrebat cine vreau sa ma faca bine. Si a inceput spectacolul in tribune. Cele doua galerii incercau sa ma influenteze sa aleg unul din fovoritii lor. Baietii sa il aleg pe el, fetele sa o aleg pe ea. Domne, eu de cand mi-am dat seama ca o sa trebuiasca sa ma las pe mana unuia din cei doi, am ales fata. Indiferent cat ar fi sau nu de buna o femeie in ceea ce face, eram si sunt de parere ca o poate face mai bland. M-am uitat oleaca la amandoi, dupa care in ochii ei si dupa aceea i-am zis doctorului ca o aleg pe ea. Baietii au inceput sa ma huiduie si ca (iar) ce fel de barbat sunt eu si alte d-astea.

Am ales bine. A avut domnisoara o mana ca un fulg. Chiar daca am avut un moment de panica, cand am vazut-o indreptandu-se cu acul ala mare spre gura mea, mi-a trecut repede pentru ca fata a lucrat excelent. Totul s-a terminat cu membrii celor doua galerii venind pe rand sa analizeze lucrarea colegei lor. Doctorul i-a acordat un 9. A zis ca i-ar fi dat 10, dar s-a implicat prea mult in relatia cu pacientul si nu e chiar indicat sa faci asta cu fiecare in parte. Probabil era prima oara si pentru mine si pentru ea. 😉

1385533_539842662765949_317135270_nCam asta a fost prima mea experienta la dentist sau mai bine spus la un viitor dentist. Dupa interventia respectiva, nu am mai avut probleme dentare pana pe la 18 ani, cand au reinceput in forta belelele. Dar ma tin tare si sper sa ajung la 50 macar cu jumatate de dantura functionala. Oricum, am promis si o sa ma tin de cuvant ca o sa trec mai des pragul dentistului. Si nu oricarui dentist.

La multi ani Doamna Doctor Mihaela Ursu. Multi ani frumosi Ela!

https://www.facebook.com/myToothBrush

Zambeste!

Posted in la gramada | Tagged , , , , , | Leave a comment

05 aprilie 2014 – timpul trece

  • obi
  • mihai bravu
  • salajan
  • romtelecom titan
  • sifoane
  • sh mania obor
  • lidl
  • kaufland
  • acasa
  • supa crema
  • pizza
  • placinta de dovleac
  • dezghetat frigider
  • curatenie camara
  • halba de bere
  • halba de bere
  • halba de bere
  • probabil o sa adorm
  • foai de mine cum a trecut ziua asta
  • halba de bere
  • ma pregatesc sa mananc
  • na ca am postat si azi
  • sigur pot mai mult
  • pa

Zambeste!

Posted in la gramada | Tagged , , , , | Leave a comment

04 aprilie 2014 – amalgam

  • Liniste.
  • Tacere.
  • Creierul meu refuza sa comunice cu mine.
  • Apar tot felul de idei, dar pleca atat de repede incat nici nu am timp sa le tin minte.
  • Eu am problemne cand vreau sa adorm.
  • Mintea mea e ca o gara importanta in care vin si din care pleaca muuuuulte ganduri.
  • Despre orice.
  • Si de multe ori ma oboseste acest lucru. Probabil asa reusesc sa adorm pana la urma.
  • Apa in gura – mi-a zburat gandul la muraturi
  • Splendid: ciudatenie de cuvant rar folosit
  • Am 79 kg
  • Mac, fasole, cafea, malai, linte, seminte de pepene galben = tablou
  • Unde e al doilea tatuaj?
  • Ce bun a iesit “Eliberati-l pe tata”
  • Talpile mele nu suporta caldura cand sunt desculte
  • Ce frumos e somnul la cort
  • Cascatul iti aduce aminte ca ti-e somn
  • Cand mai mergem si noi la un rugby?
  • Liniste

Zambeste!

Posted in la gramada | Tagged , , , , , , , , , , | Leave a comment

03 aprilie 2014 – Cum am pierdut si regasit un coi?

Daca va deranjeaza anumite cuvinte care descriu parti ale corpului sau daca aveti copii care intra de pe calculatorul vostru, inchideti pagina.

Nu stiu exact cati ani aveam, dar eram pe undeva intre 9 si 11 ani. Ma aflam la tara. Comuna Zapodeni, judetul Vaslui. Mama si cu bunica erau pe undeva pe langa casa, iar eu alergam de colo-colo. La un moment dat mi s-a facut pofta de ceva fructe si mi-am adus aminte ca in fundul gradinii exista un pom drag mie. “Ce ar fi daca as manca niste zarzare?” mi-am zis . Zarzara este un fruct diferit in functie de zona unde ai crescut ;). La mine la tara, zarzarele sunt un fel de caise mai mici si mai dulci.

268824_249999748360562_4746651_nMa indrept eu catre zarzarul cu pricina si am zis ca trebuie sa ajung mai sus in pom, ca sa mananc cateva zarzare mai bune de prin varf. Sa va faceti o idee de cum arata pomul… Avea o tulpina inalta de aproximativ 1 metru jumate si de acolo porneau in toate partile vreo 5 ramuri groase (sa zicem un diametru de 35-50 cm). De mai sus oleaca incepea si coroana propriu-zisa. Ma urc eu in pom de unde incepeau cele cinci ramuri si incep sa ma urc ajutandu-ma mai mult de picioare. Ca si cum ai urca intre doi pereti apropiati. Un fel de spider pig :). Am urcat eu vreo 2 metri si cand sa ma prind mai bine cu mana si sa ajung unde imi doream, am alunecat si am cazut.

De aici incepe…

Nefiind in cea mai comoda pozitie, am cazut cu picioarele cracanate exact unde se termina tulpina si incepeau crengilea alea mari. Da, exact intre picioare m-am proptit in pomul ala. Era ca si cum primeai un spitz in fund de la un “prieten” cand erai aplecat si neatent. Ies eu dintre crengile alea, abia miscandu-mi corpul si primul instinct a fost sa pun mana sa vad daca e ceva sange, daca s-a umflat. Supriza! Nu mai imi gaseam un coi. In suferinta si cu dureri am cautat coiul drept vreo 2 minute si nu l-am gasit. Am intrat in panica si cu o mana in pantaloni, intre picioare, cautand in continuare ce imi lipsea, ma indreptam prin gradina spre curte unde se afla mama si bunica. Ma gandam ca trebuie sa ii spun mamei, doar era ditimai adultul. Trebuie sa stie ea ceva. TREBUIE SA MA AJUTE!!!! Terminat si mental si de durere, strigam catre mama: “Mamaaaaaaa, am cazut din pom si nu mai am un coi. Mamaaaa nu mai sunt barbat. Mamaaaa. Mamaaa, mi s-a spart un coi…” Eu mergeam catre ea, cu o mana cautand testiculul disparut si cu cealalta imi dadeam palme de nervi si blestemam toti zeii pentru ce nenorocire ma ajunsese. Cand mai aveam vreo 5-8 metri pana sa ajung sa imi dau pantaloni jos in fata mamei, ce sa vezi. IL GASESC PE NENOROCIT. Ma opresc, urlu la mama sa stea pe loc, verific sa vad daca nu cumva era doar in mintea mea si il simt. Am inceput sa plang de fericire si, sigur, si de durere. M-am intors in fundul gradini, unde am stat un sfert de ora pentru o analiza in profunzime a pagubelor. Aveam o ditamai vanataia EXACT intre picioare, dar nimic altceva.

Nici in ziua de azi nu gasesc vreo explicatie pentru cele intamplate. Cum a disparut si, DA, cu a reaparut? Sunt sigur ca cineva si-a batut joc de mine. Si ce i-a mai iesit.

Zambeste!

Posted in la gramada | Tagged , , , , , , , | 3 Comments

02 aprilie 2014 – strangator?!

Nu e usoara chestia asta cu “..ce iti trece prin minte”, pentru ca se perinda pe acolo tot felul de ciudatenii. Pe de alta parte e interesant cand iti dai seama de ce e capabil bostanul tau de pe umeri…

Asa… dupa un mic schimb de replici pe facebook cu a mea cumnata, m-am pricopsit cu un subiect.

603841_647580098602523_334714963_n

Sunt multe lucruri pe care eu nu le-as refuza. Si aici ma refer la obiecte, nu la diferite chestii pe care ar trebui sa le fac.

Probabil in mine zace o baba colectionara, gata oricand sa mai adauge ceva langa muntele de cacaturi inutile din jurul ei. Sunt anumite lucruri care imi transmit o placere de cand le vad. Parca ma striga. Parca stiu ca eu o sa ma port bine cu ele si ca imi face placere sa le am. Ma transform pur si simplu. Or fi si ceva probleme mentale pe undeva pe acolo, dar (deocamdata) inca pot sa ma misc in casa si nu ma impiedic la tot pasul de chestii. Nu va ganditi ca m-am apucat de cautat prin gunoaie si aduc in casa pet-uri, pungi, cutii, pisici, ciubote, lemne, cartoane si alte prostii. Sunt un colectionar stilat domne ;).

O sa pun pe tapet doar cateva din lucrurile care ma fac sa tresar cand le vad. Poate asa va dati seama unde ma incadrez… medical vorbind 🙂 

  • bricege (urmeaza sa primesc unul de la cumnata);
  • halbe de bere;
  • scrumiere neobisnuite;
  • veste colorate;
  • bandane;
  • brichete (mai ales BIC);
  • cutii de chibrituri;
  • betisoare parfumate;
  • insigne funny;
  • gusteri (de lemn, de metal, de plastic, de cauciuc, etc.);
  • instrumente muzicale mici si interesante;
  • dopuri de pluta;
  • tabachere;
  • pietre, roci, cataroaie ciudate;
  • bile de cauciuc d-alea de topaie;
  • cutiute de lemn;
  • sfoara;
  • pipe;
  • lumanari de diferite forme si culori
  • obiecte ce au legatura cu marea

Zambeste!

Posted in la gramada | Tagged , , , , , , , , , , , , , | Leave a comment

01 aprilie 2014 – unghii

Aseara stateam si ma chinuiam sa adorm. Ca de obicei. Si mi-am adus aminte ca am un blog sau un loc unde as putea sa scriu una-alta. Si ca acolo sus pe undeva scrie “… e vorba despre ce iti vine in minte, nu?”. Eu tocmai asta nu am facut. Am asteptat ceva senzational, iesit din comun sau cine stie ce ca sa ma apuc sa arunc cateva randuri. Sunt atat de multe lucruri care imi vin in minte. Tot timpul. Fara nici o pauza. Nu o sa stau acum in orice moment si o sa astern online ce imi trece prin cap. O sa o fac doar cand am timp si, ce imi doresc foarte mult, macar o data pe zi. Vorba aia… sper sa indeplinesc. Stiu, mi-am mai spus asta legat de alte chestii si nu m-am tinut de cuvant, dar macar pe mine am voie sa ma amagesc/mint/pacalesc. Initial mi-am propus ca un an de zile sa scriu cate ceva in fiecare zi. Nu o sa se intample asta. Dar o sa incerc. Nu vreau vorbesc despre persoane publice, evenimente, filme, politica, social, economic, religie, sport, cancan si alte d-astea. Poate o sa fie subiecte in legatura cu cele enumerate mai sus, dar nu asta caut. Caut sa scot la suprafata ganduri nespuse, ganduri care vin si pleaca, ganduri carora nu le dam nici o (stiu, se scrie legat) importanta. Probabil ca nici nu au vreo importanta. In fine.

Pai sa purcedem….

259663_516963798330821_211965565_oImi trec multe prin cap acum, dar e ceva ce ma agaseaza. Unghiile. Mama lor de unghii. Care nu vor sa se opreasca din crescut. Da, ele nu au nici o vina. Eu sunt dilimache. De ce cacat mi le rod in continuu? Cum prind un moment, crantz, un colt de copita. Ce? Am inceput o pielita si nu am smuls-o de tot? Sa imi fie rusine. Trage de ea pana la sange Leo. Cred ca as intra in panica daca nu as avea cel putin un deget la care sa simt o mica durere. Stiti durerile alea de degete care seamana cu un inceput de infectie? E, alea sunt la mine cazate. Nu o sa intreb daca aveti vreun remediu impotriva acestui flagel, pentru ca nu ar avea cine sa raspunda, una la mana. Si a doua, sunt un incapatanat. Cred ca in subconstient imi si place sa fac asta. Va rog, cand ma vedeti ca fac asta, luati-va de mine. Puneti-ma la colt. Batjocoriti-ma. Poate de rusine o mai raresc. De tot nu ma las ca intru in sevraj si mi-e ca ma apuc de alea de la picioare.

Zambeste!

Posted in la gramada | Tagged , , , , , , , , | Leave a comment

Am abonament.

Autobuzul 117. Ca in fiecare zi, merg cu el de la un capat la altul. De la iesirea din bloc pana in statie fac aproximativ 6 minute de mers agale. Pe drum imi savurez prima tigara si cafeaua luata la pachet de acasa. Nu imi este frica de caini, doar ca sunt momente cand ma gandesc ca poate le e lor frica de mine si, din acest motiv, merg ca un betiv spre statie. Cand pe un trotuar, cand pe altul. In afara de cei 15 caini de diferite marimi, culori si temperamente, e la datorie Nea Mustata cu sotia. Ei aduna lucruri de prin gunoaie si o fac cu o naturalete debordanta. Nea Mustata nu poate sa lucreze fara sa se hidrateze, de aceea are tot timpul cu el un bidon de bere.

Ajung in statie unde sunt izbit de un miros imbietor de gunoi. Zilnic vad echipele de salubrizare prin cartier, dar nu pot ei aduna cat produce zona aia. Banuiesc ca vin “oameni” si din alte cartiere sa arunce la noi, ca altfel nu prea imi explic. In statie este un baiat care nu face nimic. Cateodata mai schimba 2 vorbe cu cate un sofer, dar atat. Si se uita la noi, oamenii de 117. Nu se urca in nici un autobuz.

Stiti cum e la capatul de linie? Stai in statie si autobuzul e la vreo 20-30 de metri, dar inca nu te poti urca in el. Nu te duce tu la el, ca vine el la tine. Si incepe agitatia… te gandesti unde sa te asezi sa pici exact in dreptul usii. Cum bate soarele si pe ce parte a autobuzului sa stai in asa fel incat sa nu ajungi chiar topit la munca(pe stanga in directia lui de mers ;)). Nu exista autobuz in care sa nu se urce cel putin un agricultor, adica oameni care vand legume si fructe. Nu stiu in ce piata, colt de intersectie, trotuar aglomerat isi vand marfa, dar pleaca foarte multi de la captul lui 117. Dimineata se urca cei care vand verdeturi si caise si flori si orice de prin gradina, iar seara sunt cei cu servetele, prosoape de bucatarie, hartie igienica. Vorbim de baxuri d-alea mari de ocupa tot mijlocul autobuzului.

280345-bilet

Azi dimineata, deoarece soferul nu isi terminase covrigul de mancat si mai avea de vorbit cu unul din colegi, autobuzul a plecat un pic mai tarziu. Drept urmare, in doua statii era full 117. Dupa vreo 5 statii, SUPRA-CONTROL. Opresc controlorii  si jandarmii autobuzul intre statii si sa inceapa spectacolul. In primul rand ca nu aveau pe unde sa urce si au inceput sa le spuna oamenilor asezati pe langa usi sa coboare ca sa poate executa controlu’. Multi au refuzat (pe buna dreptate daca ma intrebati pe mine), dar au fost si cativa care au coborat si asteptau lipiti de autobuz. Pe langa acestia mai erau unii care au fost dati jos pe motiv de neplata a calatoriei. Deja erau dati jos vreo 25 de oameni, din care 10 nu aveau bilet. Nu au mai apucat sa controleze autobuzul in profunzime, deoarece oamenii au refuzat sa coboare. In consecinta au renuntat si autobuzul a plecat. Da, a plecat si au ramas jos si cinstitii si evazioniostii pentru ca organele abilitate uitasera care erau aia rai si care aia buni si deja se formase coada in spatele nostru.

Va dati seama ce fericire pe oratorii de RATB… numai despre asta au vorbit pana la unirii. La un moment dat o doamna respectabila (de la spate) incepe sa ii trimita la dracu pe toti controlorii si politicieni si pe basescu si pe paulo coelio (stiu ca e scris gresit) si pe plesu.. ;). O alta doamna, micuta de statura, imbracata decent (fusta de blugi pana sub genunchi si tricou  alb fara model), de etnie rroma, i se adreseaza mahalagioacei pe un ton autoritar, dar fara sa urle din toti bojogii…”Va rog sa nu mai tipati, ca nu ne intereseaza ce spuneti. Nu sunt de acord cu acest tip de practici din partea controlorilor, dar mi se pare normal ca toata lumea sa isi plateasca drumul cu mijlocul de transport in comun. Din pacate unii oameni cred ca abonamentul RATB iti da si dreptul sa te porti ca un animal.” Va spun… LINISTE s-a facut.

Zambeste!

Posted in la gramada | Tagged , , , | Leave a comment

Am facut o integrama

Ieri am facut o integrama. Prima. Nu va ganditi ca am completat o integrama. Nu, nu… Am creat o integrama. Am vrut sa vad daca sunt capabil de asa ceva si, zic eu, mi-a reusit cat de cat. Am cautat si sa transmit ceva Cosminei in aceasta integrama si tare faina a fost senzatia cand s-a apucat ea de completat si a descoperit mesajul. Invidiosii pot sa spuna ca nu e chiar foarte corect facuta, in sensul ca are o zona care (cred) ca nu respecta regulile, dar eu sunt tare mandru de mine. Promit sa mai incerc, ca mi-a cam placut acest proces de creatie.

Rebusache

Zambeste!

Posted in Integrame | Tagged , , | Leave a comment