Iubita in negru

Am gasit intr-o agenda veche aceste versuri scrise de mine (cred si sper). Am mai multe poezii pe acolo, la sfarsitul carora ma semnam si puneam data. La aceasta apare doar data de 31.03.2000, dar nu m-am semnat. Eu zic ca sunt versurile mele, dar daca cumva apartin altui poet ;), imi cer scuze ca mi le-am insusit. Mai jos am scanat si originalul.

Iubita in negru

Cerul este mohorât
E un negru cufundat,
Este totul prea urât
Vâjâie un vânt uscat.

Acum noaptea e stãpânã
Luna se ascunde-n nori,
Marea este ca o zânã
Ce degajã dulci fiori.

Doar un far foarte bãtrân
Slab in noapte strãluceşte,
Peste diguri e stãpân
Valul mãrii calm pãzeşte.

Lâng-o barcã pãrãsitã
Ca din umbrã-apare ea,
Fiica mãrii regãsitã
Soarta mea, iubita mea.

Viaţa-mi este fumurie
Şi-mi doresc a ei chemare
Voi pleca spre armonie
In lumea din depãrtare.

Pãru-i negru strãluceşte,
A ei ochi mã liniştesc
Inima mi se opreşte
Lângã ea acum pãşesc.

Simt acum dulcea rãcealã
Şi parfumu-i fermecat
Viaţa mea e o petalã
Dintr-un trandafir uscat

Ea imi este-acum mireasã
Trãiesc totul într-o clipã
Sufletul acum mã lasã
Şi de vise fac risipã

Plaja însaşi e altar
Iar nisipul mat covor
Am trecut pe alt hotar
Şi spre mare plec uşor.

Cu al ei chip uşor m-alin
Şi mã-nvãlui în iubire
Valul mãrii eu devin
Şi rãmân o amintire.

Zambeste!

This entry was posted in la gramada and tagged , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *