Am abonament.

Autobuzul 117. Ca in fiecare zi, merg cu el de la un capat la altul. De la iesirea din bloc pana in statie fac aproximativ 6 minute de mers agale. Pe drum imi savurez prima tigara si cafeaua luata la pachet de acasa. Nu imi este frica de caini, doar ca sunt momente cand ma gandesc ca poate le e lor frica de mine si, din acest motiv, merg ca un betiv spre statie. Cand pe un trotuar, cand pe altul. In afara de cei 15 caini de diferite marimi, culori si temperamente, e la datorie Nea Mustata cu sotia. Ei aduna lucruri de prin gunoaie si o fac cu o naturalete debordanta. Nea Mustata nu poate sa lucreze fara sa se hidrateze, de aceea are tot timpul cu el un bidon de bere.

Ajung in statie unde sunt izbit de un miros imbietor de gunoi. Zilnic vad echipele de salubrizare prin cartier, dar nu pot ei aduna cat produce zona aia. Banuiesc ca vin “oameni” si din alte cartiere sa arunce la noi, ca altfel nu prea imi explic. In statie este un baiat care nu face nimic. Cateodata mai schimba 2 vorbe cu cate un sofer, dar atat. Si se uita la noi, oamenii de 117. Nu se urca in nici un autobuz.

Stiti cum e la capatul de linie? Stai in statie si autobuzul e la vreo 20-30 de metri, dar inca nu te poti urca in el. Nu te duce tu la el, ca vine el la tine. Si incepe agitatia… te gandesti unde sa te asezi sa pici exact in dreptul usii. Cum bate soarele si pe ce parte a autobuzului sa stai in asa fel incat sa nu ajungi chiar topit la munca(pe stanga in directia lui de mers ;)). Nu exista autobuz in care sa nu se urce cel putin un agricultor, adica oameni care vand legume si fructe. Nu stiu in ce piata, colt de intersectie, trotuar aglomerat isi vand marfa, dar pleaca foarte multi de la captul lui 117. Dimineata se urca cei care vand verdeturi si caise si flori si orice de prin gradina, iar seara sunt cei cu servetele, prosoape de bucatarie, hartie igienica. Vorbim de baxuri d-alea mari de ocupa tot mijlocul autobuzului.

280345-bilet

Azi dimineata, deoarece soferul nu isi terminase covrigul de mancat si mai avea de vorbit cu unul din colegi, autobuzul a plecat un pic mai tarziu. Drept urmare, in doua statii era full 117. Dupa vreo 5 statii, SUPRA-CONTROL. Opresc controlorii  si jandarmii autobuzul intre statii si sa inceapa spectacolul. In primul rand ca nu aveau pe unde sa urce si au inceput sa le spuna oamenilor asezati pe langa usi sa coboare ca sa poate executa controlu’. Multi au refuzat (pe buna dreptate daca ma intrebati pe mine), dar au fost si cativa care au coborat si asteptau lipiti de autobuz. Pe langa acestia mai erau unii care au fost dati jos pe motiv de neplata a calatoriei. Deja erau dati jos vreo 25 de oameni, din care 10 nu aveau bilet. Nu au mai apucat sa controleze autobuzul in profunzime, deoarece oamenii au refuzat sa coboare. In consecinta au renuntat si autobuzul a plecat. Da, a plecat si au ramas jos si cinstitii si evazioniostii pentru ca organele abilitate uitasera care erau aia rai si care aia buni si deja se formase coada in spatele nostru.

Va dati seama ce fericire pe oratorii de RATB… numai despre asta au vorbit pana la unirii. La un moment dat o doamna respectabila (de la spate) incepe sa ii trimita la dracu pe toti controlorii si politicieni si pe basescu si pe paulo coelio (stiu ca e scris gresit) si pe plesu.. ;). O alta doamna, micuta de statura, imbracata decent (fusta de blugi pana sub genunchi si tricou  alb fara model), de etnie rroma, i se adreseaza mahalagioacei pe un ton autoritar, dar fara sa urle din toti bojogii…”Va rog sa nu mai tipati, ca nu ne intereseaza ce spuneti. Nu sunt de acord cu acest tip de practici din partea controlorilor, dar mi se pare normal ca toata lumea sa isi plateasca drumul cu mijlocul de transport in comun. Din pacate unii oameni cred ca abonamentul RATB iti da si dreptul sa te porti ca un animal.” Va spun… LINISTE s-a facut.

Zambeste!

This entry was posted in la gramada and tagged , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *