17 aprilie 2014 – Aho, aho copii si…

Stiu ca se apropie pastele, dar eu trebuie sa profit de ce imi vine in minte in momentul ala, nu mai tarziu. Nu mai stiu cati ani aveam cand m-am apucat si nici cati aveam cand am terminat. In fine, sa spunem ca eram un pusti si impreuna cu niste prieteni de la bloc mergeam cu plugusorul. Colindam in ultimele trei zile din an. Dar cum era….. ahhhhh.

Pregatirile incepeau cam cu o luna inainte si bineintels ca nu eram gata 100% nici in ziua cand trebuia sa o luam din loc. Eram vreo 6-7 baieti imbracati cat mai aproape de vestimentatia tradionala (un halat alb de dispensar, un brau tricolor sau ceva mai taranesc si, care avea, caciula de astrahan) Eu eram la “voce” iar restul la bice si buhai (cand il aveam cu noi). Era atat de faina senzatia cand, inainte cu ceva zile sa inceapa colindul, ne vedeam in fata blocului si puneam la punct detaliile. Impleteam la bice si la sfarcuri (alea din varful biciului car fac pac-pac). Sfarcuri care se fabricau din diferite tipuri de sacose sau saci ale mamelor/tatilor/vecinilor. Trebuia sa avem tot timpul in plus vreo 15-20 de sfarci. Eu repetam TOATE strofele din plugusor. Il stiam cam 90% din anul precedent, dar nu pleci la drum nepregatit. Ne faceam traseul pe cartiere aferent celor trei zile de uratura.

PLUGUSOR-COMUNISTTin sa mentionez ca nu citeam de pe nici o (stiu ca se scrie nicio) fituica si ca nu saream strofe. Plugusorul este si o poveste si daca sari peste ceva, nu prea mai are logica. Primele doua zile, 29 si 30 decembrie mai erau cum erau, dar pe 31 il asteptam cu interes si MARI emotii. In ultima zi de colindat, uram in fata blocurilor noastre si trebuia ca totul sa iasa ca la carte. Era o mandrie pe care nu o pot descrie in cuvinte. Acum, din pacate, nu prea se mai vede. Imaginati-va ca sunteti in mijlocul unui teren de fotbal si ca in loc de tribune sunt blocuri cu patru etaje. Mai putin pe o latura unde erau cu 10 etaje. Prima cantare din ultima zi se facea “acasa”. Ieseam in fata blocului si ne faceam ultimele retusuri. Multi locatari cunosteau procedura si stiau ca pe 31 decembrie in colinda vecinii lor. Si ne asteptau iesiti la geamuri. Incepeam, cantam, uram, din bice pocneam si cand incheiam colindu, incepea frenezia. Multi ne aplaudau (mai ales parintii nostri ;)), si foarte multi porneau “ploia”. Da, era o ploaie cu bani, nuci, sticle de vin, cozonaci si ce mai avea omul de dat. Ne strigau de peste tot ca sa mergem si sa prindem ce au sa ne dea. In cantarea de “acasa” strangeam cam 35% din cat strangeam in ziua aia.

Tin minte ca intr-un an am ramas fara voce in ultima zi. Eram daramat si muream de ciuda. Dar nu m-am lasat. Am bagat oua, garagara si ajutat si de prieteni am reusit sa avem o cantare de zile mari. Ca am uitat sa zic… pe langa bani, nuci si altele, strangeam foarte multe carlige de rufe :).

O sa incerc, cat ma ajuta bostanul, sa ii enumar pe cei cu care mergeam:

  • Sorin Bucur
  • Marian Dumitrache
  • Nicolae Sandu
  • Costea Constantin (K-gula)
  • Robert (parca Herling)
  • Eu
  • mai era un baiat, dar nu ii mai tin minte numele. imi pare rau

Zambeste!

This entry was posted in la gramada and tagged , , , , , , , , , , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *